Ninge iar

Studiez == pic?

Mai demult am demonstrat cateva teoreme (fetele sunt malefice si baietii sunt malefici). A fost distractiv.

Astazi o sa demonstrez cum poti pica daca inveti. Ca tot suntem in sesiune…

Totusi, eu raman optimista: poate exista cazuri cand nu se aplica aceasta teorema.

Pisica om nom nom

Imi place foarte mult filmuletul acesta, desi pisicile nu sunt animalele mele favorite (in afara de Pitzu, bineinteles…):

Iarna.

“Iarnă. Noapte lucie pe o lume ca din poveşti: copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă. Şi-n cuprinsul larg, uriaşul policandru al cerului îşi aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de dans.”

[Emil Garleanu - "Fricosul"]

Prietenii mei de plus

Acestia sunt prietenii mei de plus, gradina mea zoologica si uneori protagonisti in piese de teatru improvizate. Stau la mine in pat, si nu prea am loc de ei noaptea. E bine ca am multi caini, sa ma pazeasca.

Saint Bernard-ul de la Vali, caruia nu i-am pus nume inca. Astept sugestii.

Renul primit din Canada, de la Laura si Razvan. Il cheama Canuck.

Marmota yodelerita din Austria. O cheama Alpina. Canta cand nu te astepti.

Puiul de husky facut cadou de Vali. Partea frumoasa e ca ramane pui pt totdeauna

Dalmatianul Dingo primit de la Mos Craciun cand eram mica. Nu prea ma jucam cu el, ca sa nu se urateasca

Renul skior, care si-a pierdut un bat. Acum si nasul. Le tot cauta de ceva vreme.

Cum trec anii…

Sa suflam in lumanari!

foto

Cand iti vin cele mai bune idei?

Cica s-a facut un studiu la care au participat peste 10.000 de persoane.
Lor li s-a pus o singura intrebare:

Cand iti vin cele mai bune idei?

As vrea sa imi raspundeti si voi, inainte de a vedea rezultatele

Un Pon pe Zi

Pon and Zi are baaaack! Today, Pon misses Zi.
And i think this will last about a week from now on…

de aici

Cine a fost Petrache Poenaru?

S-a numit o statie de metrou dupa el, deci inseamna ca trebuie sa fi fost un om important, nu?

Toata lumea stie cine sunt pitipoancele de la tv, insa putini se opresc la fosta statie de metrou Semanatoarea sa citeasca ce scrie pe placa dedicata inginerului Petrache Poenaru.

Deci, cine a fost Petrache Poenaru si ce a facut el?

-   a trait intre anii 1799 – 1875
-   titluri: inginer, matematician, inventator, pedagog, politician, agronom, zootehnolog
-   membru al Academiei Romane
-   a fost fondatorul colegiilor nationale din Bucuresti si Craiova, al Societatii Filarmonice, al Gradinii Botanice, si al Muzeului National de Antichitati din Bucuresti
-   haiduc si pandur in armata lui Tudor Vladimirescu
-   a conceput steagul national al Romaniei, asa cum il cunoastem si noi astazi
-   primul roman care a calatorit cu trenul (in 1830)
-   a inventat stiloul (tocul cu rezervor)

sursa informatii si poza: wikipedia

Cu Sorcova

Când eram mică, am fost şi eu ca toţi copiii cu “Sorcova”. O ştiu de la bunica mea, care o ştie de când era mică. Adică “numai” de vreo 80 de ani…
Partea interesantă e că la mine la ţară, urarea era mult mai lungă, iar la bloc vecinii aproape că nici nu aşteptau să o spun pe toată. După ce sorcoveam vreo câteva rude şi câţiva vecini de la bloc, deja nu mai aveam voce. Însă aceasta este adevărata Sorcovă, nu aceea pe care o spun repede copiii şi apoi îi trag un “La anul şi la mulţi ani, scoateţi punga şi daţi bani!” de încheiere. Pe aceasta vreau să o aud pe buzele prichindeilor, şi îmi pare rău că tradiţiile se uită atât de repede…

Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să-mbătrâniti,
Ca un măr, ca un păr
Ca un fir de trandafir.
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata.
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
Prichi, prichi, de vărsat
Nici cocoşii n-au cântat,
Nici noi n-am întârziat.
Numai floarea soarelui
Şade-n poarta Raiului
Şi-l priveşte pe Hristos
Ca pe-un trandafir frumos.
Raiule, grădină dulce,
Nu te-ndura a te duce,
De mirosul florilor,
De dulceaţa pomilor.
Bate vântul pe din faţă,
Umple casa de dulceaţă.
Bate vântul pe din dos,
Umple casa de miros.
Câte cuie sunt pe casă,
Atâţia galbeni pe masă.
Câte pietricele,
Atâtea mieluşele.
La anul şi la mulţi ani!

Craciunul in familie

Imi plac foarte mult pozele alb-negru, pentru ca le asociez cu copilaria.
Craciunul in familia Toma a fost dintotdeauna un moment demn de imortalizat. Bradul era pentru mine un obiect imposibil de atins, mereu se afla cate un adult prin preajma, ca sa ma impiedice sa pun mana pe globulete. Toate eforturile lor au dat roade: inca mai am globuletele si beteala de cand eram mica.

.

.

.

Iata aici o poza de cand eram prea mica sa pun mana pe globulete, dar si prea mica pentru costumul pe care il purtam :

.

.

.

.

.

Bradul era tot timpul in alta camera, neincalzita, ca sa nu umple covorul de ace. Asa se explica faptul ca eu port caciula si geaca in toate pozele.

De asemenea, accesul meu la brad era restrictionat, cu exceptia catorva ore speciale de vizita. Cand ma duceam in camera lui (bradul a avut camera lui pana la vreo 3-4 ani), totdeauna ma aflam sub escorta si stricta supraveghere a adultilor.

Cu toate acestea, Craciunul si bradul au avut si continua sa aiba farmecul lor.

Vorba aceea: Craciunul fara brad e ca mancarea fara sare.

Am nevoie de un sfat

Mda, se pare ca problema deja a depasit orice limita de bun simt si normalitate. Ce problema? Va spun imediat.

Colegele de modul, din camera alaturata, si-au dezghetat frigiderul saptamana trecuta. Dezghetarea unui frigider implica sa scoti tot ce se afla in el, se topeste gheata, dupa care se baga totul la loc. Ele au urmat numai primii 2 pasi, si au sarit peste partea cu bagatul mancarii inapoi.

Deja e mai mult de o saptamana de cand mancarea sta pe modul. Se dezvolta a 2-a generatie de Drosophila Melanogaster (musculitele alea betive) care ne-au invadat pana si baia.

Leapsa

Aceasta este prima mea leapsa, primita de la tiza mea, Alina Toma. So, here it goes. Ma simt ca in clasa a 7-a, cand completam oracole.

1. În ce fel de animal vrei să te reîncarnezi?

Un vultur. Sa ii privesc pe toti de sus.

2. Ce ţi-ar lipsi cel mai mult în viaţă?

Cand? Cand voi muri? Probabil viata.

3. Ce apreciezi cel mai mult la o persoană?

Sinceritatea.

4. Care-i culoarea preferată pentru haine?

Imi plac toate culorile, atata timp cat se potrivesc cu starea mea de spirit.

5. Trei cuvinte care te definesc ca persoană?

Adevarul e ca totul e o minciuna.

6. O călătorie pe care ai vrea să o faci şi ţara?

Inconjurul lumii. Vreau sa vad tot.

7. Citatul/ zicala preferată?

Cine rade la urma rade mai bine.

8. Ce ti-ar plăcea cel mai mult să faci?

Sa calatoresc, sa vad lucruri noi si interesante.

9. Dacă nu ai face ceea ce faci în fiecare zi, cu ce altceva ai dori să îţi umpli timpul?

Cu hobby-uri: calatorii, jocuri, animale etc.

10. Care e cea mai mare extravaganţă a ta?

Aparent, sunt o persoana cuminte si linistita.

Cursa cu obstacole

Ca sa ajung in Carrefour, azi a trebuit sa parcurg un fel de triathlon:

- 400 m patinaj viteza combinat cu patinaj artistic pe trotuarul de langa camine (ziceai ca a trecut masina Zamboni pe acolo, nu altceva)

- 300 m mers impotriva vantului, cu ochii inchisi

- 50 m inot prin noroiul de la pasajul Basarab

Am ajuns si la farmacie, unde bineinteles ca nu aveau toate medicamentele. Drumul inapoi pana la camin a durat ceva mai mult, pentru ca in unele locuri, vantul ma tinea pe loc. Ca in balada mesterului Manole:

“Sufla, Doamne,-un vint,
Sufla-l pe pamint,
Brazii sa-i despoaie,
Paltini sa indoaie,
Muntii sa rastoarne,
Mindra sa-mi intoarne,[...]“

A venit iarna! yey!

Prima zapada la Pitesti

Nimic nu se compara cu o vizita acasa… si nici cu o plimbare prin frig si ninsoare, in centrul Pitestiului frumos decorat de sarbatori. Las imaginile sa vorbeasca de la sine.