Mare, plaja, valuri

Weekendul trecut am fost la mare. Multi dintre prietenii nostri fusesera pe plaja aceea pustie, si ne-au convins si pe noi sa mergem. Nu am regretat. Zona este superba, pustie, si sunt in jur de 20 de metri in stanga si in dreapta, pana la urmatorul cort. Bineinteles ca am fost acolo cu cortul.
Am ajuns pe la pranz, deoarece am vrut sa evitam aglomeratia de pe Autostrada Soarelui. Pana ne-am cautat un loc pe care sa il declaram “tabara de baza“, norii au inceput sa se adune din toate partile. Noi ne pregatisem pentru soare intens, si de aceea ne-am achizitionat un umbrar, pe care l-am montat numai pe jumatate, cand am vazut cat de tare batea vantul. Am tot asteptat sa ploua, timp in care ne-am retras pe un pat de campanie langa masina (aratam ca niste sinistrati) si apoi pe un prosop langa plaja.
Ca in “Amintirile” lui Creanga, dupa zambetul copilei cu parul saten (nu balai, asta e) a aparut si soarele, semn ca putem sa ne montam cortul si sa facem gratarul.
A fost pentru prima data pentru amandoi cand am facut un gratar, numai de capul nostru: Vali montat gratarul, a facut focul, eu am pregatit carnea si frigaruile (facute pe bete adunate de prin tufisuri), si apoi el a fript carnea. Am mancat probabil cel mai bun gratar din lume, “probably the best barbecue in the world”, ca sa adaptam dupa o replica celebra, si am incheiat epuizati seara cu un pahar de vin alb, si cateva jocuri de poker in cort.
Ne-am trezit pe la 5:30, deoarece afara era lumina, si eu am dormit cu grija pentru ca voiam sa prind rasaritul. Primul meu rasarit la mare. I-am facut si poze, insa pozele nu cuprind si linistea plajei, sunetul valurilor care pareau lenese, si pescarusii somnorosi care se plimbau pe plaja.
Duminica a fost o zi perfecta pentru plaja, si am profitat de ea din plin, mai ales pentru ca am prins soarele benefic, de dimineata. Dupa ce ne-am montat umbrarul (care a fost foarte util), am lenevit, am ascultat podcast-uri, am mancat ce ne ramasese din friptura de aseara si am adunat scoici.
Am decis sa plecam mai devreme, deoarece eu nu am vrut sa intru in apa din cauza meduzelor. Mi se pareau atat de scarboase, si orice miscare a apei parea o meduza care se mangaia de piciorul meu. Oribil!
Am uitat sa spun ca, in timp ce eu eram la masina, Vali a vazut un delfin! L-a si pozat, iar eu nu l-am crezut pana in momentul in care mi-a aratat fotografia.
Din cauza meduzelor, ne-am strans acareturile (in bataia vantului) si am plecat spre Navodari, unde apa era limpede si ne-am balacit in voie. Am vizitat si campingul, unde preturile mi s-au parut cam piperate: 10 lei/pers/zi, 10 lei/cort/zi, 15 lei/masina/zi, 10 lei/pavilion/zi, 10 lei/conectare electrica/zi.
Concluzia: NU va duceti pe o plaja pustie daca nu sunteti civilizati si nu puteti sa lasati asa CURAT cum ati gasit, sau daca nu puteti sta fara sa ascultati muzica/manele la volum maxim! Mesaj: rusine celor din masina cu nr SV-02-LWU, care au aruncat gunoaiele in tufisuri. E pacat sa faci asta, mai ales intr-un loc atat de frumos.
Noi am gasit acolo o oaza de liniste si pace, perfecta pentru un weekend “de porumbei”. Cam atat am avut de spus.