Studentii si mancarea

De obicei, duminica este ziua in care Regia vuieste ca un musuroi: studentii vin de acasa, sau se duc sa isi ia pachetul trimis de mamica. Ieri am participat si eu (de doua ori) la aceasta activitate colectiva, mai intai impreuna cu Emma. Mult-asteptatul autocar a sosit repede, numai ca nu eram singurele de pe acolo. O multime de studenti (vreo 30 tot erau) s-a ingramadit catre micutul autocar care era intesat de pachete. Era o atmosfera ciudata, era liniste, si toti aveau o privire ciudata, se indreptau spre mancare ca niste vampiri spre o prada vie.  Cel mai amuzant a fost faptul ca usa pentru pasagerii din spate abia s-a putut deschide, deoarece erau pachete peste pachete, pana la nivelul scaunelor. Emma imi zisese pe drum ca mama ei a avut noroc ca a ajuns mai devreme, altfel nu mai avea unde sa puna bagajul. Plecand spre camin, in jurul autocarului am remarcat un miros de mancare gatita (nu vreau sa ma gandesc cum mirosea inauntru) si ma gandeam ca asta e viata de duminica seara a studentului infometat…

O sa povestesc acum de alt student infometat (eu!) care era sa ramana fara mancare o saptamana… De obicei imi iau pachetul de la Gara de Nord, iar trenul ajunge la fix, din 2 in 2 ore. Eu, mereu cu capul in nori, ma gandeam la faptul ca trenul spre Pitesti pleaca la si 20, si contopind informatiile acestea, in mintea mea pachetul ajungea la si 20. Nu m-am grabit in drumul spre gara (noroc ca a sosit metroul exact cand intram pe peron!). In metrou imi suna telefonul, si incep sa vorbesc, sa povestesc, sa visez la excursia aceea la ski in Austria… si tot vorbesc eu, ajung in gara, ma plimbam pe acolo, ceasul se face si 10, eu eram linistita, conversam…cand parca m-a palit ceva! Trenul era la peron, si cand am ajuns acolo deja pleca spre garaj. Conductorul bineinteles ca era in celalalt capat, si, ca niciodata, trenul avea 4 vagoane luuuungi! Am inceput sa alerg, norocul meu fiind ca mai era un student la fel de aiurit si probabil mai infometat ca mine (dar care nu chiulise la orele de sport) si a ajuns la conductor mai repede. Mi-am recuperat mancarea, insa acolo au mai ramas vreo doua pachete nerevendicate. Probabil ca le era si conductorilor foame. Acum ma gadesc: bine ca nu mi-a pus mama si bani in pachet! Ma duc sa ma infrupt din mancarea pt care am alergat aseara.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s