Amintiri din liceu, partea a II-a

Noi, fiind obisnuiti cu notele mari care se luau in gimnaziu, eram putin tematori de ravagiile ce puteau aparea in catalog dupa vreun test. Asa ca, inainte de lucrari, daca intra cineva in clasa, descoperea ceva inexistent in restul timpului: liniste, si niste elevi credinciosi ce se rugau care mai de care: „daca iau nota buna, o sa postesc o saptamana” se auzea intr-o parte, „daca iau peste 5 nu mai injur” se auzea in alta parte, si fiecare era dispus sa renute la ceva pentru o perioada de (maxim) o saptamana, in schimbul unei note bune: la fumat, la vorbit urat, la locul pe scaun in autobuz etc.

Excursia din clasa a 9-a a fost foarte mult asteptata si dorita. Numai ca unii o doreau la Sighisoara, iar altii la Busteni. Dupa multe discutii si votari, am ajuns la Sighisoara. Insa, la intrarea in oras, peisajul deloc spectaculos i-a facut pe multi sa remarce: „Aici ne-ai adus, ba Diano? Ce oras e asta?!”. Pana la urma le-a placut chiar si lor calatoria. Si nu stiu cum s-a „nimerit”, ca toti am avut camerele intr-o aripa a hotelului, numai d-na diriginta s-a cazat intr-o camera la capatul unui coridor mult indepartat de noi. Ne-am distrat in excursie, mai ales la discoteca, unde eram aproape singuri; am dansat tot timpul, iar cand d-na diriginta mai intreba de cate unul din noi o asiguram ca totul e bine, desi daca ar fi vrut, ar fi putut sa descopere multe din nazbatiile noastre. Excursia a fost o buna ocazie de a vedea ca putem sa ne ajutam unii pe altii la nevoie. Noaptea, petrecerea a continuat la hotel, insa sub alte aspecte: povestile de groaza l-au facut pe Bogdan Paraschivescu sa nu vrea sa ramana singur nici pentru o secunda, si sa nu lase din brate casetofonul, spunandu-ne ca aceea chiar era ultima melodie pe care o asculta. Spre dimineata, cand toti eram morti de oboseala, fiecare a dormit pe unde a putut: Cosmin la noi in camera (Diana a avut dificila sarcina de a-i scoate adidasii din picioare); la fel si Loredana s-a refugiat la noi in camera, fiind alungata dintr-a ei; in consecinta, Elena, Diana si eu ne-am inghesuit impreuna intr-un pat. A doua zi am petrecut-o vizitand orasul, care este superb, iar d-na diriginta a facut cinste cu biletele la turnul cu ceas si cu cate o pizza dupa aceea. Cand ne-am intors in Pitesti, parca ne-am comportat altfel unii cu altii, dupa atatea experente care ne-au unit.

-va urma-

Amintiri din liceu, partea I

Amintiri din liceu, partea a III-a

Amintiri din liceu, partea a IV-a

Amintiri din liceu, partea a V-a

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s