i ♥ skiing

Duminica am redescoperit pasiunea pentru schiat, dupa fix un an de cand nu am mai practicat acest sport.

Imediat dupa examenul de la ora 8  am alergat (la propriu) strabatand tot campusul pana metrou, apoi spre gara, unde in cea mai mare graba m-am urcat in tren, de teama ca o sa il pierd.  Dupa nici 2 ore, am coborat in Sinaia, unde ma astepta (ei bine, eu l-am asteptat putin… dar avea schiurile mele in masina, ce era sa fac?!) Vali, sa mergem pe partie.

Am schiat in Predeal, acolo fiind locul unde mi-am pus pentru prima data schiurile in picioare, in banchetul clasei a 12-a. Tot atunci trebuie mentionat ca am purtat pentru prima data si tocuri, dar e total neinteresant, caci asta nu e un sport. Trecand peste melancolie si discreta lacrima de la coltul ochiului drept, am realizat ca am cam uitat cu ce se mananca schiatul..  bineinteles ca stiam de schiuri si bete, dar cazaturile m-au convins ca mai trebuie sa exersez.  Si nu au fost putine… azi, dupa aproape o saptamana, inca mai dainuie pe fundul meu o vanataie pe care am botezat-o Shrek-ina (pentru ca e verde).

La inceput am urcat cu teleski-ul, care la rampa de pornire te tragea cu o asemenea putere incat aveai impresia ca esti catapultat. Dar aici era selectia (stiti cum e cu lupta pentru supravietuire), cei slabi cadeau, cei puternici mergeau mai departe. Eu nu am cazut (azi). Angajatii care se ocupau de utilaj tipau la cei care se tavaleau neajutorati incercand sa se ridice: „ce ba, esti mamaliga! Nu puteai si tu sa te tii tare?!” de parca era vina lor ca prostia aia mergea prea repede. Chinul urcatului cu teleski-ul continua, deoarece pe traseu se formasera mici movile care te faceau sa sari, din cauza vitezei. Eu am mai avut o problema in anumite zone,in care pur si simplu bara aceea ma ridica in aer, din cauza santurilor si a arcului prea rigid din capat.

In fine, partiile erau cat de cat ok, cu portiuni de gheata si uneori pietricele, dar nu stiu ce pot sa faca in privinta asta…poate doar sa-i puna pe Hansel si Gretel sa le culeaga in timpul noptii, ca ei se pricep la dintr-astea.

Ultima urcare a fost cu telescaunul, si am ramas cu o impresie placuta deoarece partia mi s-a parut lunga, zapada era buna, iar portiunile abrupte alternau cu cele line.

Mi-a parut rau ca ziua s-a terminat asa de repede, dar macar m-am distrat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s