Prin Maramures

Lacul Sf Ana

Lacul Sf Ana

Tot gandindu-ne ce sa mai vizitam din frumoasa noastra Romanie, am pornit acum o saptamana spre Maramures. Acest tinut indepartat merita tot efortul pentru a fi vizitat, caci noi am fost impresionati de natura, de oameni, de obiceiuri, de tot!

Plecand din capitala, am ales un drum putin ocolit, pentru a ne bucura de apa

Lacul Rosu

Lacul Rosu

racoroasa a lacului Sf. Ana. Lacul inconjurat de padure si de verdeata ne-a facut sa uitam de toate grijile si mizeria orasului din care am plecat, si sa intram intr-o stare de relaxare, de bine.

De acolo, am plecat mai departe spre baile Tusnad, o zona foarte frumoasa, si am tot mers, pana am ajuns la Lacul Rosu. Tocmai se lasa seara, dar am avut timp

Barajul Izvorul Muntelui

Barajul Izvorul Muntelui

sa admiram apa linistita a lacului, din care ies tulpinile copacilor. In timp ce o ceata subtire isi facea aparitia printre varfurile brazilor, ratele pareau ca se grabesc sa isi termine treburile pe lac, ca sa se duca la culcare.

Am strabatut impresionantele chei ale Bicazului pe un semi-intuneric care le accentua marimea

Pasul Prislop

Pasul Prislop

impunatoare. Ne simteam ca niste furnici prinse intr-o crapatura a pamantului. Uitandu-ma in sus, abia vedeam cerul, iar peretii verticali pareau ca au avut un singur scop: sa protejeze valea raului, si sa lase loc cat sa trecem si noi, muritorii de rand, pentru a le recunoaste maretia si a ne inclina in fata unui asemenea monument al naturii.

IMG_0657A doua zi, am admirat barajul Izvorul Muntelui, drumul fiind croit tocmai pe marginea lui. Am traversat Pasul Prislop (unde am avut parte de o priveliste minunata a regiunilor pe care le desparte), si Borsa, unde se afla o statiune de ski (pacat ca nu am avut timp sa urcam cu telecabina si sa vedem cascada cailor). Ajunsi la destinatia stabilita pentru

Poarta Maramureseana

Poarta Maramureseana

ziua in curs, ne-am gasit cazare, si am plecat in apropiere, in satul Ieud, sa vedem cea mai veche biserica de lemn din Europa: are peste 600 de ani si se afla in patrimoniul UNESCO. Trecand prin satul Bogdan Voda, am admirat natura in toata splendoarea ei: dealuri de un verde crud, pomi fructiferi peste tot, capite de fan, si iarba pusa la Continuă lectura

Varful Omu, 2505

spre varful OmuAm vrut sa scriu de mult despre aceasta „expeditie”, sa o consemnez cat e fresh. Insa daca nu faci lucrurile la timpul lor, uiti de ele. Acum ca mi-am amintit, este timpul sa dedic o pagina acestei excursii de o zi.

Tabara de baza s-a localizat la Ciprian, la Pietrosita, si traseul a fost indelung planificat. Am plecat destul spre varful Omude devreme (pe la ora 9 cred) spre satul Pestera, si ne-am lasat masinile in parcarea hotelului Pestera. Desi ne hotarasem ca urcam cu telecabina pana la Babele, planul a esuat deoarece telecabina era stricata 😦 .

Asa ca am pornit pe jos, incet-incet, catre varful Omu, traseu ce a durat exact cat era scris pe marcaje: 3 ore.  cascadaPe drum am avut cateva revelatii: nu am mai fost la munte de muuuult, conditia fizica ~ asa si asa, trebuie neaparat folosita crema de soare, trebuia sa luam putin mai multa apa.

In afara de aceste mici inconveniente, totul a fost excelent: vremea a fost frumoasa, muntele ne-a oferit peisaje de care imi era dor, stanci inalte care ne-au facut sa ne simtim minusculi, aer racoros, cascade, si apa rece ca gheata a rauletelor ce se intersectau cu poteca noastra.

Abia la cabana am simtit racoarea muntelui, caci vantul batea intr-adevar tare si ne-am pus toate hainele pe noi. caiDorinta noastra de a manca o ciorba calda nu ne-a putut fi indeplinita, deoarece grupul care a sosit inainte a fost mai rapid. Ne-am potolit foamea cu gustoasele sandvisuri facute de Alice si Renata, si am plecat spre Babe.

Traseul pana acolo a fost un fel de plimbare, iar baietii au avut timp sa dezbata coltii Morarului si Bustenisubiecte atat de interesante incat nu mi le mai amintesc acum.

La cabana Babele am lenevit putin la soare, am vazut Babele (sunt niste pietre inconjurate de un tarc si gunoaie), Sfinxul, si apoi am plecat spre casa.

Duminica a fost campionat de ping-pong, cu finale,

Cabana Omu, 2505

semifinale, calificari, la simplu, la dublu si in toate felurile.

The end.Babele

Mai multe poze gasiti in albumul foto Varful Omu.

New cat in town!

pisoi in camera

Aici, la camin, colegii se schimba des. Spre exemplu, „colegul” care a venit ieri a plecat in toiul noptii, cand am deschis usa sa ma duc la baie. Nu-i nimic, deoarece azi i-a luat locul alt coleg (sau colega, nu ma pricep  sa fac diferenta intre motan si pisica).

Mitzi stie sa toarca si sapisoi in pat leneveasca la fel de bine ca si Mishu, si ii vom simti lipsa atunci cand ne va parasi. Ca si Misu.

Nu inteleg de ce patul meu reprezinta o atractie, caci acela a fost primul loc in care s-au dus amandoi.

pisoi dragalaspisoi adormit

Colegul nou

Picture 012Acesta este noul nostru coleg de camera, deja sta de cateva ore la noi si se simte ca acasa.

Ne-am gandit ca ne-ar putea fi chiar util, daca il pastram: poate sa sperie gandacii, sa culeaga scame de pe covor (are gheare ascutite) si sa bea apa care balteste in baie dupa ce ne facem dus. Daca ii mai gasim intrebuintari, opisoi de regie sa facem un manual :). Il cheama Misu, si chiar in acest moment devoreaza o felie de sunca presata.

Later edit: acum doarme, dupa cum se poate vedea in poza.

Deja stie sa se duca la nisipul din cutia de fumat de pe holul caminului.

Mishu va fi rasfatat in camera noastra. Stia el de ce a venit aici…

6 sporturi

Ziua de duminica a fost foarte productiva din punct de vedere sportiv.

tennis_racketAm inceput dis de dimineata cu un tenis in Crangasi, la ora 9. Mi-am dat seama ca sa joc tenis nu e asa de usor precum parea, si ca trebuie sa mai exersez mult ca sa ajung la un nivel cat de cat acceptabil. Antrenorul meu personal spune ca nu il ascult. Adica nu fac ce imi spune el. Ai rabdare, te rog!

Dupa aceea am plecat spre Decathlon, Vali incercand sa ma inveseleasca pentru ca am realizat ca nu ma pricep la niciun sport (cam tarziu!). Acolo ne-am plimbat cu bicicletele prin magazin, am jucat fotbal (nici la asta nu ma pricep), am jucat tenis de masa (cu buletinul poti sa iei o pereche de palete si sa testezi mesele de pingpong pe care le au la vanzare), iar la iesire erau amplasate cosuri de basket, asa ca am batut mingea putin si pe acolo.

Seara, cand am ajuns acasa, Vio m-a intrebat daca am chef de jogging prin Politehnica. Cu gandul la fripturile mancate sambata la aniversarea zilei de nastere a lui Vlad (care by the way este azi, asa ca: „La multi ani!”), am acceptat, desi era tarziu si mai degraba as fi lenevit prin camera.

Recensamantul a fost de 6 tipuri de sport practicate intr-o zi. Yey!