Varful Omu, 2505

spre varful OmuAm vrut sa scriu de mult despre aceasta „expeditie”, sa o consemnez cat e fresh. Insa daca nu faci lucrurile la timpul lor, uiti de ele. Acum ca mi-am amintit, este timpul sa dedic o pagina acestei excursii de o zi.

Tabara de baza s-a localizat la Ciprian, la Pietrosita, si traseul a fost indelung planificat. Am plecat destul spre varful Omude devreme (pe la ora 9 cred) spre satul Pestera, si ne-am lasat masinile in parcarea hotelului Pestera. Desi ne hotarasem ca urcam cu telecabina pana la Babele, planul a esuat deoarece telecabina era stricata😦 .

Asa ca am pornit pe jos, incet-incet, catre varful Omu, traseu ce a durat exact cat era scris pe marcaje: 3 ore.  cascadaPe drum am avut cateva revelatii: nu am mai fost la munte de muuuult, conditia fizica ~ asa si asa, trebuie neaparat folosita crema de soare, trebuia sa luam putin mai multa apa.

In afara de aceste mici inconveniente, totul a fost excelent: vremea a fost frumoasa, muntele ne-a oferit peisaje de care imi era dor, stanci inalte care ne-au facut sa ne simtim minusculi, aer racoros, cascade, si apa rece ca gheata a rauletelor ce se intersectau cu poteca noastra.

Abia la cabana am simtit racoarea muntelui, caci vantul batea intr-adevar tare si ne-am pus toate hainele pe noi. caiDorinta noastra de a manca o ciorba calda nu ne-a putut fi indeplinita, deoarece grupul care a sosit inainte a fost mai rapid. Ne-am potolit foamea cu gustoasele sandvisuri facute de Alice si Renata, si am plecat spre Babe.

Traseul pana acolo a fost un fel de plimbare, iar baietii au avut timp sa dezbata coltii Morarului si Bustenisubiecte atat de interesante incat nu mi le mai amintesc acum.

La cabana Babele am lenevit putin la soare, am vazut Babele (sunt niste pietre inconjurate de un tarc si gunoaie), Sfinxul, si apoi am plecat spre casa.

Duminica a fost campionat de ping-pong, cu finale,

Cabana Omu, 2505

semifinale, calificari, la simplu, la dublu si in toate felurile.

The end.Babele

Mai multe poze gasiti in albumul foto Varful Omu.

17 gânduri despre „Varful Omu, 2505

  1. un mic amendament… la sandvisuri, pe langa mine a contribuit Razvan, deci sa dam cezarului ce e al cezarului :))

  2. Atunci rectificam, multumim si lui Razvan pentru ca nu am murit de foame pe traseu, eu nu am avut de unde sa stiu (rusine sa imi fie, cred ca dormeam la ora aia😛 )

  3. @vega: era o gluma, intre mine si un prieten. Bineinteles ca nu cred asta despre mine (ca sunt faimoasa), nu sunt atat de ingamfata

  4. @Ana: multumesc. Nu stiu cum se numeste cascada, dar (sper ca am inteles eu bine) este unul dintre izvoarele care formeaza Ialomita.

  5. Pai si? Ati ajuns sau nu pe Vf Omu la 2505m altitudine? Din povestire nu se intelege nimic :))

  6. @Dan: nu scrie chiar explicit ca am ajuns acolo, dar am ajuns. Eu asta am vrut sa spun prin textul asta😛 „Asa ca am pornit pe jos, incet-incet, catre varful Omu, traseu ce a durat exact cat era scris pe marcaje: 3 ore. „

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s