Traditii de Sf. Andrei

In zona Argesului exista traditia ca de Sf. Andrei sa se puna grau la incoltit in casa, pentru a vedea cum va fi norocul anul urmator. Mai exista o traditie sa se unga cu usturoi maruntit tocurile usilor si geamurilor pentru ca in noaptea aceasta umbla strigoii, intra in case si fura mintile oamenilor.

Cum cu usturoi nu aveam voie sa manjim usile si geamurile, imi aduc aminte ca atunci cand eram mica puneam acasa cu totii boabe de grau la incoltit in farfurioare. La Craciun se interpretau rezultatele: dupa lungimea si robustetea firelor de grau se putea spune cine va avea mai mult noroc si sanatate in anul ce va veni.

Nu stiu daca este un mod valid de a prezice viitorul, insa era o activitate amuzanta, si fiecare incerca sa aiba grija de germenii de grau cum stia mai bine, pentru a avea cele mai lungi si frumoase fire: le udam des, le puneam la lumina, la caldura, faceam diverse experimente pe ele. Era amuzant.

Aseara am gasit in pachetul de mancare primit de acasa o punguta cu grau. Multumesc, mama! Uitasem de acest obicei, si chiar mi-a placut sa reiau traditia: am ales cele mai frumoase boabe, si le-am asezat cu grija pe stratul de vata umeda dintr-o cescuta pentru lumanari. Acum astept sa creasca, le tin la lumina si la caldurica, si la Craciun… om vedea noi!

Mie mi-a mai ramas grau, asa ca daca nu aveti… cereti. Si… aveti grija cu usturoiul si cu strigoii! Eu cred ca mananc mujdei in seara asta…

ps. La multi ani tuturor ce poarta numele de Andrei sau Andreea!

Anunțuri

Buzaul si vulcanii lui noroiosi

Am incercat de 3 ori sa scriu o introducere pentru acest post, dar tot sterg, pentru ca nu imi iese. Asa ca incerc fara introducere:

Vali a ales destinatia unui weekend in 2: Buzau, vulcanii noroiosi si imprejurimile. Asa ca sambata dimineata am plecat cu zambetul pe buze intr-acolo.

Odata ajunsi la Vulcani, peisajul s-a schimbat imediat: pamantul era arid si crapat, iar santurile aveau chiar si cativa metri adancime. Parca ne aflam pe Luna: vara vegetatie, forme de relief ciudate, dealuri si movile din care curgea noroi. Vulcanii nu sunt atat de numerosi, insa unii dintre ei sunt activi, dupa cum puteti vedea in imagini: eruptiile nu erau spectaculoase, insa erau ciudate. Bule imense apareau la  suprafata vulcanilor, astfel incat aveam impresia ca cineva vrea sa iasa din noroiul acela miscator. Am cutreierat relieful selenar de la un capat la altul, pana cand aproape s-a lasat noaptea.

Am plecat apoi spre Hanul de Piatra (jud. Buzau, com. Magura, sat Ciuta – suna ca la Radio Romania Actualitati), unde am si innoptat, insa cu toate facilitatile erei moderne (wireless internet included). Am fost rasfatata cu o cina romantica la lumina lumanarilor, cu muzica frumoasa, ce mi-a adus aminte de Craciun, si cu un vin bun care a facut ca discutiile sa curga.

Duminica am inceput-o cu micul dejun afara intr-un foisor, cu razele soarelui care ne incalzeau si ne mangaiau, si ne faceau ochii mici-mici de la atata lumina. Am plecat spre tabara de sculptura de la Magura, despre care am aflat ca a avut loc in anul 1972. Am coborat primul deal, ne-am minunat (drrraga cititorrrule) de ceea ce au vrut sa trrransmita arrrtistii, am admirat sculpturile, fiecare le-am asociat cu ce ne-a trecut prin minte: ciobanii din Miorita, concertul U2 360, The Wall – Pink Floyd, scaunul urias – videoclipul Depeche Mode – Enjoy the Silence etc. Apoi am observat ca mai este un deal si mai mare presarat cu sculpturi, pe cealalta parte a soselei. Am mers si intr-acolo, unde am descoperit ca artistii „se inspirau” unii de la altii, deoarece domina „motivul gaurii” – aproape toate sculpturile aveau una sau mai multe gauri in ele. Un caine dragut ne-a condus prin padure inapoi la masina, si de acolo am plecat spre Herghelia Cislau.

Dupa ce am gresit drumul, am urmat niste indicatii gresite, am intotat (la propriu) in noroi, si am derapat cu masina, am ajuns intr-un final si la Herghelia Cislau. Acolo, ingrijitorii au ras cu toata puterea lor de oameni sanatosi de la tara ce sunt, cand au aflat pe unde am venit, si cred ca le-am dat si un subiect de conversatie la tuica de seara. In fine, herghelia este imensa, si am inteles ca acolo se afla niste cai foarte valorosi. Sunt de rasa pursange Englezesc, iar exemplarele cele mai reusite se vand la licitatie pe bani multi. In grajd, am admirat adevarati campioni ai curselor de cai, apreciati pentru puterea, eleganta si frumusetea lor atat in tara, cat si in strainatate. Afara, pe pajiste, alergau manjii ce pareau salbatici (abia la varsta de 3 ani incepe dresajul): abia am pus mana pe unul dintre ei. La Herghelia Cislau am avut placerea de a calari pentru prima data. Domnul Nelu a pregatit o iapa blanda, ca pentru incepatori. Eu am fost prima in saua Lisandei, unde mi-a placut foarte tare. Dupa doua ture de tarc, deja voiam sa trec la avansati, insa am fost informata ca asta se face numai pe propria raspundere. A urmat si randul lui Vali, care a reusit sa se urce singur pe cal (eu nu am putut), si caruia i-am facut cateva poze gen Marlboro. 🙂 Am plecat fericiti, nu inainte de a-i asigura pe domnii de la herghelie ca vom reveni cu siguranta, ba chiar si cu cativa prieteni in plus.

Drumul ne-a purtat pe serpentine ametitoare pana la barajul Siriu, construit din pamant, pe raul Buzau. Apoi, inapoi in Bucuresti, prin Valenii de Munte, Ploiesti, si proaspatul pasaj de la Baneasa, unde am trecut ca un cutit cald prin unt: nu am asteptat deloc, la o ora la care de obicei erau cozi interminabile.

The end. Happy end.

Cum a fost la Lecturi Urbane

Invitatia de pe Twitter suna cam asa: „Haideţi să citim cărţi, să împărţim cărţi şi să cunoaştem oameni! #lecturiurbane „. Si asa a fost.

Particip pentru prima data, desi Lecturi Urbane se afla la a 3-a editie, si mi s-a parut o experienta interesanta.

S-au strans vreo 350 de carti si in jur de 150 de oameni care au avut un singur scop: sa citeasca si apoi sa interactioneze cu calatorii de rand din metrou, pentru a-i determina si pe ei sa acorde o importanta mai mare cititului.

Actiunea s-a desfasurat astfel: ne-am luat fiecare un teanc de 2-3 carti, si ne-am urcat cu totii in acelasi metrou. Mergand de la un capat la altul al magistralei 1, calatorii curiosi si cei mai putin curiosi au primit o carte, si explicatiile de rigoare: campania Lecturi Urbane se adreseaza celor care circula cu mijloacele de transport in comun, si incurajeaza cititul de carti in metrou(autobuz/tramvai/troleibuz). Dupa ce termina de citit o carte, calatorul isi scrie numele pe ultima pagina, si, asa cum a primit-o, o daruieste la randul sau unui necunoscut din metrou.

Reactiile calatorilor au fost dintre cele mai variate: de la tipul care si-a sunat prietenii sa le spuna ca s-a urcat intr-un metrou in care toata lumea citeste carti, pana la cel care a luat cartea desi nu stia sa citeasca, sau cei care au intrebat ce anume trebuie sa faca pentru carte.

Campania a fost un succes, si sper ca de acum incolo, Bucurestiul sa fie insufletit de o dorinta mai mare de a citi carti. Mai multe detalii puteti afla pe orasulciteste.ro sau pe pagina de Facebook a evenimentului.

Poze:

Multi Mess fara download

Cand eram in anul I, am aflat o metoda (muncitoreasca, politehnista, spuneti-i cum vreti) de a avea Yahoo Multi Messenger pe computer, fara a downloada nimic. Presupune doar putin lucru cu registri, iar cu instructiunile urmatoare, oricine poate face asta.

Va garantez 100% ca merge, indiferent de versiunea de Yahoo! Messenger pe care o aveti instalata. Asta daca urmati intocmai pasii de mai jos. O sa pun print screen-uri, si detalii multe. Succes!

Pe un calculator cu Yahoo! Messenger instalat, faceti urmatoarele:

Pasul 1. In fereastra de Run a Windows-ului, tastati „regedit” si apoi apasati butonul „Ok” (Start -> Run -> regedit)

Pasul 2. Va aparea o fereastra cu numele „Registry Editor”. Acolo, trebuie sa expandati tree-ul. Adica:

– un click pe semnul + din dreptul lui HKEY_CURRENT_USER

-un click pe semnul + din dreptul lui Software

-un click pe semnul + din dreptul lui Yahoo

-un click pe semnul + din dreptul lui Pager

-un click pe folderul Test

Recapitulam: HKEY_CURRENT_USER -> Software -> Yahoo ->Pager -> Test

Pasul 3. Avand selectat folderul „Test” in tree-ul din stanga, in jumatatea cealalta de fereastra din dreapta, faceti click-dreapta -> New -> DWord value, si ii puneti numele „Plural”.

Pasul 4. Click-dreapta pe „Plural”, si apoi selectati Modify.

Pasul 5. In fereastra nou aparuta, in loc de 0 (zero), puneti cifra 1 (unu). Apasati Ok, si aveti multi Mess!

Avantajele sunt multiple si evidente:

  • Aveti propria varianta de multi Mess, imediat ce a aparut o noua versiune de Yahoo! Messenger.
  • Nu downloadati fisiere suspecte de la surse suspecte.
  • Nu instalati nimic, deci scade riscul de a virusa computerul.
  • Dureaza cateva minute (cel mult), si nu (prea) aveti ce strica.
  • Nu exista probleme de compatibilitate, caci sunt aceiasi pasi de urmat, indiferent de versiunea de Yahoo! Messenger pe care o aveti instalata pe computer.

Daca aveti intrebari sau nelamuriri, va voi raspunde cu placere :). Spor la tastat!

Blogtrip Suceava, ziua 3

Dupa o noapte istovitoare de dansat „la fierarie”, caci asa se numea clubul, si ceva discutii filosofice in toiul noptii (presupun, ca nu stiu ce au tot vorbit baietii afara), a urmat somn pentru toata lumea. A doua zi, Eugen se plangea ca a dormit prea repede, iar la masa am fost toti foarte tacuti.

Cu ArTiStul drept ghid, am vizitat Sala Tronului de la Muzeul de Istorie din Suceava, unde am vazut replici din ceara ale boierilor si apropiatilor lui Stefan cel Mare, si am ascultat o portiune dintr-o piesa de teatru: parca ne uitam la un tablou vorbitor.

Dupa aceea, a urmat vizita la Cetatea Sucevei, care era nu doar o gramada de ruine, ci arata chiar ok. Chiar daca erau prezente semnele cu „nu va urcati pe ziduri”, am indentificat 2 scari care duceau fix pe ziduri. De ce le-ar mai fi pus, daca nu voiau sa ne urcam acolo?!

A urmat drumul spre Bucuresti, care lui Bobby nu prea i-a placut (nici noua, ca se termina blogtrip-ul).

Ca o concluzie, pentru mine acest #blogtrip a insemnat un weekend foarte misto, petrecut cu oameni misto, de la care am invatat multe si cu care m-am distrat. In continuare, pozele:

Mai multe poze gasiti aici

Pozele lui Tudor Galos

Pozele lui Bogdan Todireanu

Pozele lui Andrei Pavel

Pozele lui Alex Taradaciuc

Pozele lui ArTiStul

O poza de grup

Alex Bleau a scris despre blogtrip

BlogTrip a fost organizat cu ajutorul: GreenPixel, Mercedes-Benz, Microsoft, Paralela45