Cu Sorcova

Când eram mică, am fost şi eu ca toţi copiii cu „Sorcova”. O ştiu de la bunica mea, care o ştie de când era mică. Adică „numai” de vreo 80 de ani…
Partea interesantă e că la mine la ţară, urarea era mult mai lungă, iar la bloc vecinii aproape că nici nu aşteptau să o spun pe toată. După ce sorcoveam vreo câteva rude şi câţiva vecini de la bloc, deja nu mai aveam voce. Însă aceasta este adevărata Sorcovă, nu aceea pe care o spun repede copiii şi apoi îi trag un „La anul şi la mulţi ani, scoateţi punga şi daţi bani!” de încheiere. Pe aceasta vreau să o aud pe buzele prichindeilor, şi îmi pare rău că tradiţiile se uită atât de repede…

Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să-mbătrâniti,
Ca un măr, ca un păr
Ca un fir de trandafir.
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata.
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
Prichi, prichi, de vărsat
Nici cocoşii n-au cântat,
Nici noi n-am întârziat.
Numai floarea soarelui
Şade-n poarta Raiului
Şi-l priveşte pe Hristos
Ca pe-un trandafir frumos.
Raiule, grădină dulce,
Nu te-ndura a te duce,
De mirosul florilor,
De dulceaţa pomilor.
Bate vântul pe din faţă,
Umple casa de dulceaţă.
Bate vântul pe din dos,
Umple casa de miros.
Câte cuie sunt pe casă,
Atâţia galbeni pe masă.
Câte pietricele,
Atâtea mieluşele.
La anul şi la mulţi ani!

Anunțuri

Craciunul in familie

Imi plac foarte mult pozele alb-negru, pentru ca le asociez cu copilaria.
Craciunul in familia Toma a fost dintotdeauna un moment demn de imortalizat. Bradul era pentru mine un obiect imposibil de atins, mereu se afla cate un adult prin preajma, ca sa ma impiedice sa pun mana pe globulete. Toate eforturile lor au dat roade: inca mai am globuletele si beteala de cand eram mica.

.

.

.

Iata aici o poza de cand eram prea mica sa pun mana pe globulete, dar si prea mica pentru costumul pe care il purtam :

.

.

.

.

.

Bradul era tot timpul in alta camera, neincalzita, ca sa nu umple covorul de ace. Asa se explica faptul ca eu port caciula si geaca in toate pozele.

De asemenea, accesul meu la brad era restrictionat, cu exceptia catorva ore speciale de vizita. Cand ma duceam in camera lui (bradul a avut camera lui pana la vreo 3-4 ani), totdeauna ma aflam sub escorta si stricta supraveghere a adultilor.

Cu toate acestea, Craciunul si bradul au avut si continua sa aiba farmecul lor.

Vorba aceea: Craciunul fara brad e ca mancarea fara sare.

Am nevoie de un sfat

Mda, se pare ca problema deja a depasit orice limita de bun simt si normalitate. Ce problema? Va spun imediat.

Colegele de modul, din camera alaturata, si-au dezghetat frigiderul saptamana trecuta. Dezghetarea unui frigider implica sa scoti tot ce se afla in el, se topeste gheata, dupa care se baga totul la loc. Ele au urmat numai primii 2 pasi, si au sarit peste partea cu bagatul mancarii inapoi.

Deja e mai mult de o saptamana de cand mancarea sta pe modul. Se dezvolta a 2-a generatie de Drosophila Melanogaster (musculitele alea betive) care ne-au invadat pana si baia.

Continuă lectura

Leapsa

Aceasta este prima mea leapsa, primita de la tiza mea, Alina Toma. So, here it goes. Ma simt ca in clasa a 7-a, cand completam oracole.

1. În ce fel de animal vrei să te reîncarnezi?

Un vultur. Sa ii privesc pe toti de sus.

2. Ce ţi-ar lipsi cel mai mult în viaţă?

Cand? Cand voi muri? Probabil viata.

3. Ce apreciezi cel mai mult la o persoană?

Sinceritatea.

4. Care-i culoarea preferată pentru haine?

Imi plac toate culorile, atata timp cat se potrivesc cu starea mea de spirit.

5. Trei cuvinte care te definesc ca persoană?

Adevarul e ca totul e o minciuna.

6. O călătorie pe care ai vrea să o faci şi ţara?

Inconjurul lumii. Vreau sa vad tot.

7. Citatul/ zicala preferată?

Cine rade la urma rade mai bine. 😈

8. Ce ti-ar plăcea cel mai mult să faci?

Sa calatoresc, sa vad lucruri noi si interesante.

9. Dacă nu ai face ceea ce faci în fiecare zi, cu ce altceva ai dori să îţi umpli timpul?

Cu hobby-uri: calatorii, jocuri, animale etc.

10. Care e cea mai mare extravaganţă a ta?

Aparent, sunt o persoana cuminte si linistita.

Cursa cu obstacole

Ca sa ajung in Carrefour, azi a trebuit sa parcurg un fel de triathlon:

– 400 m patinaj viteza combinat cu patinaj artistic pe trotuarul de langa camine (ziceai ca a trecut masina Zamboni pe acolo, nu altceva)

– 300 m mers impotriva vantului, cu ochii inchisi

– 50 m inot prin noroiul de la pasajul Basarab

Am ajuns si la farmacie, unde bineinteles ca nu aveau toate medicamentele. Drumul inapoi pana la camin a durat ceva mai mult, pentru ca in unele locuri, vantul ma tinea pe loc. Ca in balada mesterului Manole:

„Sufla, Doamne,-un vint,
Sufla-l pe pamint,
Brazii sa-i despoaie,
Paltini sa indoaie,
Muntii sa rastoarne,
Mindra sa-mi intoarne,[…]”

A venit iarna! yey!

Prima zapada la Pitesti

Nimic nu se compara cu o vizita acasa… si nici cu o plimbare prin frig si ninsoare, in centrul Pitestiului frumos decorat de sarbatori. Las imaginile sa vorbeasca de la sine.

O, brad frumos!

Cismigiul este impodobit de sarbatori.

Acolo se afla poate cel mai frumos brad pe care l-am vazut pana acum in Bucuresti.

In plus, scena cu renii imi aduce aminte de scrisorile lui Mos Craciun.

Scena cu nasterea lui Iisus Hristos este prezenta si ea, aducandu-ne aminte de adevarata semnificatie a Craciunului.

Pentru a va bucura de aranjamente, va recomand sa mergeti acolo dupa ora 23, cand comerciantii isi inchid buticurile care dau pe-afara de kitch-uri, mirosurile de mici si pastrama dispar, si la fel dispar si cocalarii care asculta manele la telefon, mananca seminte si fac poze cu telefonul. E liniste. Ca in „Silent Night”.