Hitler in parodiile romanesti

Am observat ca acum toata lumea isi creaza subtitrari personalizate pentru celebra secventa din filmul „Der Untergang„, care il are ca personaj principal pe Hitler. E amuzant ca celebrul personaj sa vorbeasca despre Dacia Sandero, Mircea Badea, Otv, Gigi Becali, Steaua, Diaconescu si multe altele. Unele subtitrari sunt chiar reusite. Am pus si varianta originala, in caz ca vreti sa aflati de unde a plecat totul. Enjoy!

Der Untergang, varianta originala:

Parodie despre Dacia Sandero: Continuă lectura

Anunțuri

O poveste de Craciun

A Christmas Carol este celebra poveste a lui Charles Dickens despre Craciunul unui avar bantuit de fantome.

Personajul principal, Ebenezer Scrooge, este un fel de Hagi Tudose al lui Barbu Stefanescu Delavrancea, calic pana in maduva oaselor:

E destul să te gândeşti ce poţi face cu banii, ca să şi guşti bucuria lucrului pe care nu l-ai cumpărat. Ai simţit bucuria?… De ce să-l mai cumperi?… Râdeţi voi, râdeţi… Ce lucru poate fi mai luminat ca un jeratic de galbeni întinşi pe o masă?… Voi râdeţi… râdeţi cu hohote… Nişte risipitori… În viaţa voastră n-o să gustaţi adevărata bucurie…

Fiindca traia pentru bani, a ajuns la batranete sa nu mai aprecieze nimic din jurul lui, nici macar familia, nici macar bucuria Craciunului. La 7 ani dupa moartea partenerului sau de afaceri, este vizitat de fantoma acestuia care prevesteste aparitia altor 3 fantome: a Craciunului Trecut, Prezent si Viitor. Acestea apar sub diverse forme: o lumanare vorbitoare, un batran urias si vesel, si… Moartea.

Daca v-am facut curiosi, aveti 2 variante: mergeti si vedeti filmul (e 3D, vocea lui Jim Carrey da viata personajului principal), sau cititi cartea.

Filmul nu a fost ce ma asteptam (o comedie la care razi pana cazi sub scaun), au fost unele faze cand am tresarit de frica, si la un moment dat chiar mi-am putut retrai cel mai mare cosmar al meu. Nu va spun care e, nu vreau sa imi amintesc. Animatiile insa au fost de exceptie: atunci cand spiritele zburau deasupra orasului, aveam impresia ca zbor si eu cu ele. Totul parea atat de real. Aveam senzatia de derutare asemenatoare cu aceea de la decolarea unui avion, cand nu mai stii unde e cerul si unde e pamantul.

Nu e un film care insufla spiritul Craciunului in adevaratul sens al cuvantului, nu pleci din sala de cinema fredonand colinde, insa iti doresti ca atunci cand iesi afara sa vezi cativa fulgi de zapada. Cei din film pareau atat de reali… Enjoy!

poza1 poza2

Casa, dul(c)e casa..

Ce bine e acasa… Trebuie sa recunosc ca mi-a fost dor de orasul asta mic (si curat!). Si de ai mei.

Mama m-a intrebat astazi cand m-a vazut: daca nu aveam neaparata nevoie sa merg la dentist, mai veneam? Ei, bineinteles ca veneam, ca aveam nevoie de mancare 😆 .

Am tras o fuga pe seara si pana in Pitesti, si orasul mi s-a parut ca astepta linistit sarbatorile de iarna si zapada. Ghirlandele de beculete erau la locul lor, pe stalpi si prin centru, tot ce le mai trebuie este putina electricitate. M-am interesat si de programul la planetariu, caci de mult timp planuiesc sa merg acolo. Din pacate, nu este deschis decat de miercuri pana duminica. Ramane pe alta data.

Ce mi-a placut foarte tare (de multa vreme voiam sa scriu despre asta) este ca in Pitesti, de ceva vreme, s-a modernizat transportul in comun. Nu mai exista celebrele microbuze (erau celebre pentru ca erau vai-mama-lor de jerpelite, pentru ca incurcau mereu traficul si pentru ca nu taiau bilete), ci autobuze noi. Si o data cu autobuzele noi, au angajat si controlori multi. Astazi a fost pentru prima data cand mi s-a controlat biletul, pana acum doar auzisem vorbindu-se de ei, controlorii cei noi. Si se vorbea despre ei cu frica, oamenii le rosteau numele in soapta, parca vorbeau despre ciupacapra. Insa in viata mea nu am vazut atatia oameni care isi composteaza biletul la urcarea in autobuz. Era coada la compostat, si toti calatorii care urcau cautau hipnotizati un aparat de compostat biletele. Nu mai conteaza ca sunt copii, varstnici, tigani, sau orice alta categorie „marginalizata”: toti au prins frica de controlori. Am inteles ca nu iarta pe nimeni si nimic. Asa si trebuie! Se pare ca se poate plati pentru un serviciu, pentru un bun public. Este nevoie numai de putina educatie. Putin bici. Bravo primariei pentru asta!

Asadar, ma bucur sa fiu din nou acasa, desi maine voi avea o intrevedere cu doamna stomatolog. Si nu iesim la suc in oras. Apropo, cand te trimite sa iti faci o radiografie… e semn rau?

Ma duc acum sa vizionez ultimul episod Top Gear, cel cu Romania. Am vazut deja cateva minute, si pare interesant. Ma amuza faptul ca se mira atata de Dacia Sandero. Ma bucura faptul ca au prezentat intr-o lumina buna tara noastra, ca prea o ocarasc atatia! Noapte buna!
Filmuletul il vad de aici. Nu pot sa embeduiesc.

ps. titlul e o gluma veche cu ai mei.

Politist, adj…

Politist_adjectivMiercuri am vizionat la cinema Corso productia romaneasca „Politist, adjectiv„. Un film luuuuuung ca o zi de post.

Ideea a fost interesanta: un politist era impiedicat de propria constiinta sa aplice legea si sa bage la puscarie 3 ani si jumatate un pusti care fuma hasis, pentru ca ar fi vrut sa il prinda pe adevaratul vinovat, traficantul.

Insa filmul se vede ca nu a fost conceput pentru public, ci pentru critici. Abundenta de cadre luuuungi a caror semnificatie o desopereai in primele secunde a facut ca filmul sa scada din valoare in fata celor prezenti in sala, pentru ca toti asteptau sa vada ce se mai intampla mai departe.  Timp de aproape 2 ore s-a cascat pe rupte in sala.

Pacat totusi ca si in acest film a fost prezentata o Romanie gri, ignoranta si ironizata datorita prezentei personajelor in uniforma.

Weekend de primavara

Un weekend plin (petru mine) de evenimente tocmai a trecut.

Joi: am fost in Becker Brau, unde fanfara a cantat melodii foarte interesante. Acolo se bea bere la metru, la litru, la halba de 2 litri, filtrata, nefiltrata, pentru toate gusturile.

Vineri: am fost la Starplex, un nou cinematograf deschis in galeriile comerciale Iris (se gasesc langa Kaufland). In sala, totalul a fost de 6 persoane, deci era ca si cand am fi avut propria noastra sala de cinema. Filmul s-a terminat pe la 00:30, ne-am ratacit in drumul spre iesirea din „mall”, si am ramas la un moment dat inchisi pe un hol, caci usa se incuiase in urma noastra. Ma simteam ca in filmul „The Cube”.

Sambata: am acceptat o invitatie la teatrul Cassandra, unde am vazut piesa Continuă lectura