Amintiri din liceu, partea a III-a

Intr-a 10-a, clasa noastra a functionat cu efective maxime: au venit 2 colegi noi (Radu si Marius), si Loredana nu plecase inca.

La ore era destul de bine… in afara de Fizica, d-l Georgel ne preda si altfel de lectii: avea o mana ferma cu care ne mai aducea din cand in cand aminte sa stam drepti in banca. Spiritul sau critic mai iesea la iveala cand mai venea vreo colega cu unghiile facute sau cu bluzita prea scurta: atunci am fost sfatuiti ca ar trebui sa ii spunem d-lui profesor daca vreodata ii iese camasa din pantaloni, caci si daca s-ar fi intamplat, ar fi fost din prea mult zel, prea multa implicare in cadrul orei, motive care nu ni se aplicau si noua.

La dirigentie, mereu aceeasi poveste: absentele. D-na diriginta deschidea catalogul si incepea sa ia fiecare absenta in parte. La mine nu a ajuns decat o data, cand a luat catalogul de la coada la cap. Dupa absente, urma invatatul la Biologie, de care nu  prea ne ocupam. Memorabila a fost ora in care d-na diriginta a ridicat-o pe Vera sa o intrebe de ce nu a invatat, iar ea a zis ca nu a vrut. A starnit o mica furtuna, dar asa eram toti, teribilisti, si nu ne gandeam la consecinte. Povestea/povestile cu chiulul in grup aveau mereu acelasi deznodamant: d-na diriginta promitea mereu ca e ultima data cand ne iarta.

Relatiile dintre noi au fost in general bune, in afara de momentele in care ne certam pe muzica. Si de cele in care Andreea se batea cu Costi (deh, eram intr-a 9-a). Au existat desigur certuri amicale, porecle… de exemplu prima porecla a Elenei a fost „Disperata”, pentru ca vorbea foarte tare, chiar si cand nu avea dreptate, pentru a-i face pe ceilalti sa o asculte oricum (si acum face asa, dar ii zicem altfel), dar deh, unii oameni au nevoie sa se simta tot timpul in centrul atentiei.

La capitolul „intamplari amuzante”, cred ca ne incadram cu totii, unii chiar cu mai multe nominalizari. De exemplu eu am vreo 5 pentru cea mai buna cazatura, insa premiul a fost acordat aceleia provocata de Petrica zis „tata”, care m-a calcat pe siret facandu-ma sa cad in fata clasei, cat eram de lunga. Oricum in clasa a fost mereu o atmosfera linistita, mai ales in timpul orelor, cand nu stiam sa raspundem. Era si in pauze, insa nu atunci cand se certau Elena si Andreea pentru ca nu stiu care din ele nu voia sa chiuleasca.

-va urma-

Amintiri din liceu, partea I

Amintiri din liceu, partea a II-a

Amintiri din liceu, partea a IV-a

Amintiri din liceu, partea a V-a

Amintiri din liceu, partea I

A fost o data, nu demult, acum 4 ani, intr-o tara numita Romania, intr-un judet numit Arges si intr-un oras numit Pitesti, un liceu pe nume „Alexandru Odobescu”, la care s-au adunat in clasa a 9-a B, 28 de copii, care de pe unde. Si toti copiii astia, odata ajunsi in clasa, se mirara grozav unii de altii, d-na diriginta de toti, si toti de d-na diriginta. Fiecare avea o trasatura definitorie: parul rosu al Andradei parca a iesit primul in evidenta, fiind remarcat mai ales de d-na diriginta, care a insistat (fara prea multe rezultate) sa se schimbe intr-o nuanta mai naturala. Au mai fost si alte frizuri remarcate, precum parul lung si balai al Andreei, care ne spunea ca  „nu o lasa tati sa se tunda”, si parul negru si des al lui Petrica.

Chiar de la inceput, toti profesorii incercau sa ne spuna ca de-acum gata cu joaca, deja avem responsabilitati… pentru noi joaca de-abia incepea. Si cum noi veneam mereu la scoala cu unicul scop de a invata, si mereu cu chef de ore, totul ni s-a parut o joaca.

Rand pe rand, am inceput sa ne cunoastem profesorii, si trebuie mentionat faptul ca primele ore cu acestia au fost foarte interesante.

In clasa a 9-a, primele doua ore consecutive de Fizica si pauzele aferente au fost acaparate de domnul Georgel si discursul sau, sau „speech”, cum ii mai spunea dansul. Bineinteles, am fost mirati ca nu mai eram tratati ca niste copii, insa ne-a mai uimit si faptul ca un om poate sa insiruiasca atatea idei, neintrerupt, timp de 2 ore.

Orele de info au fost intotdeauna distractive, oricat de multe ar fi fost ele. Habar nu aveam noi cand scriam optiunile pe fisa de inscriere la liceu ca vom face vreo 7 ore de info saptamanal, si ca o sa lucram intr-un program cu fond albastru care din cand in cand se facea negru daca rezolvam bine problema. Si daca ne aminteam sa apasam F2 inainte sa se blocheze.

Orele de mate au fost intotdeauna exercitii de concentrare maxima… Mai putin intr-o zi, cand lui Cosmin i s-a facut sete rau, si fasaitul capacului sticlei de suc l-a facut pe d-l profesor sa remarce ca venise (si el) la ora, si ca voia pesemne sa fie ascultat. A si reusit, destul de repede, lucru care a fost apreciat de colegul nostru in pauza: „pai daca eu iau un 2 in 30 de secunde, imaginati-va ce as face in 20 de minute cat stati voi la tabla!…”

-va urma-

Amintiri din liceu, partea a II-a

Amintiri din liceu, partea a III-a

Amintiri din liceu, partea a IV-a

Amintiri din liceu, partea a V-a