Salina Slanic Prahova

Salina Slanic Prahova este locul unde am mers weekendul trecut, ca sa scapam de canicula bucuresteana.

Cealalta varianta ar fi fost sa ne prajim la soare prin strandul Tineretului (care by the way, este renovat si arata super – mai ales in timpul saptamanii).

Trebuie sa recunosc faptul ca multi oameni au vrut sa scape de caldura in duminica aceea, pentru ca am stat la o coada de 40 de minute pana la intrarea in salina.

Asadar, mi-a fost indeplinita dorinta de a revedea salina… Nu mai fusesem acolo de cand eram mica, si nici mare lucru nu imi aminteam.

Cum a fost? Liftul m-a dezamagit; a ramas asa cum il stiam: neincapator si scartaia din toate incheieturile.

Insa cand am coborat… temperatura de 13 grade si-a spus cuvantul: eu eram imbracata in pantaloni scurti si sandale, insa nu am tremurat foarte mult, caci m-am obisnuit. Baietii insa… se cam grabeau cu vizitatul.

Salina este imensa, am ramas impresionata, tavanul era…. departeeee, si nelamurirea generala a fost: oare cum or schimba astia becurile?! Mi se parea ca suntem atat de mici, in imensitatea aceea de pestera de sare, e un sentiment foarte ciudat. In rest… sculpturi, galerii neluminate care iti dadeau un sentiment de neliniste, ca si cand acolo s-ar fi ascuns cine stie ce monstru imens, paturi pentru cei care vin la tratament, teren de forbal, niste masini cu pedale, si nelipsitele standuri cu kitsch-uri.

In poze apare o lumina ciudata, care in salina nu se observa, cred ca e reflexia becurilor pe zidul de sare, care mai contine si alte minerale.

Cand am iesit, am aflat ca la suprafata a fost furtuna cat timp am vizitat noi salina, si in consecinta toate strandurile din zona erau libere. Dar nu aveam costumele de baie la noi, asa ca am mancat o ciorba si ne-am intors in capitala.

Pentru cei interesati, tariful este 14 lei (adulti), si 7 lei (eelevi-studenti). Programul era pana la ora 15, insa au tinut deschis sa intre toata lumea (sa mai faca si ei niste bani). Inauntru e foarte frig, asa ca luati-va haine groase.