„Iarnă. Noapte lucie pe o lume ca din poveşti: copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă. Şi-n cuprinsul larg, uriaşul policandru al cerului îşi aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de dans.”
iarna
Jocuri de weekend
In weekend am redescoperit un joc pe care nu l-am mai jucat de cand eram mica. Imi aduc aminte si acum cum mergeam iarna la bunici, si dupa ce induram pe drum un ger de crapau pietrele, intram in casa si ne incalzeam cu picioarele pe soba. Si tataie mereu avea chef de „o tabla” (la cerere bineinteles). Si din „hai sa te fac o tabla”, ma facea doua, trei, un marti, si inca unul, si tot asa, pana ma plictiseam de pierdut.
Eu, fiind mai mica, pierdeam intotdeauna in fata lui. Cred ca singura care il batea la table era mamaie, si poate si mama, dar ea nu juca niciodata. De obicei nu prea aveam ce face la bunici: nu aveau cablu pe vremea aceea, si nu aveam cu ce sa ne jucam, in afara de cocenii de porumb care inainte sa ajunga in soba se transformau in turnuri si turnulete. Asa ca exersam destul de des jocul de table, gandindu-ma ca o data si o data… tot il bat eu pe tataie, cine stie cum il prind descoperit! Si asta nu se intampla niciodata, pentru ca eu jucam iresponsabil, gandindu-ma mai mult cum sa il dau pe el afara decat cum sa imi acopar piesele.
In weekend, cand am jucat cu Vio, Alice si Vlad, parca il auzeam cum imi zicea cand eram mica: „5-3, poarta-n casa”, „6-4, poarta-n casa”. Si se vede ca sunt incapatanata, caci mi-am pastrat stilul de joc iresponsabil, fiind concentrata sa il dau pe oponent afara, in loc sa imi acopar piesele din casa mai intai. Eh, cu toate acestea, am reusit sa castig cateva partide, si sunt multumita de prestatia mea, mai ales dupa o indelungata perioada de pauza. Ah, si inca mai numar cu degetul inainte sa mut piesele (ca aia mici), nu pot sa mut direct.
Eh, asa sunt eu… nu ma grabesc nicaieri… Macar am noroc la zaruri!
Alina's Blog 