Craciunul in familie

Imi plac foarte mult pozele alb-negru, pentru ca le asociez cu copilaria.
Craciunul in familia Toma a fost dintotdeauna un moment demn de imortalizat. Bradul era pentru mine un obiect imposibil de atins, mereu se afla cate un adult prin preajma, ca sa ma impiedice sa pun mana pe globulete. Toate eforturile lor au dat roade: inca mai am globuletele si beteala de cand eram mica.

.

.

.

Iata aici o poza de cand eram prea mica sa pun mana pe globulete, dar si prea mica pentru costumul pe care il purtam :

.

.

.

.

.

Bradul era tot timpul in alta camera, neincalzita, ca sa nu umple covorul de ace. Asa se explica faptul ca eu port caciula si geaca in toate pozele.

De asemenea, accesul meu la brad era restrictionat, cu exceptia catorva ore speciale de vizita. Cand ma duceam in camera lui (bradul a avut camera lui pana la vreo 3-4 ani), totdeauna ma aflam sub escorta si stricta supraveghere a adultilor.

Cu toate acestea, Craciunul si bradul au avut si continua sa aiba farmecul lor.

Vorba aceea: Craciunul fara brad e ca mancarea fara sare.

Prima zapada la Pitesti

Nimic nu se compara cu o vizita acasa… si nici cu o plimbare prin frig si ninsoare, in centrul Pitestiului frumos decorat de sarbatori. Las imaginile sa vorbeasca de la sine.

O, brad frumos!

Cismigiul este impodobit de sarbatori.

Acolo se afla poate cel mai frumos brad pe care l-am vazut pana acum in Bucuresti.

In plus, scena cu renii imi aduce aminte de scrisorile lui Mos Craciun.

Scena cu nasterea lui Iisus Hristos este prezenta si ea, aducandu-ne aminte de adevarata semnificatie a Craciunului.

Pentru a va bucura de aranjamente, va recomand sa mergeti acolo dupa ora 23, cand comerciantii isi inchid buticurile care dau pe-afara de kitch-uri, mirosurile de mici si pastrama dispar, si la fel dispar si cocalarii care asculta manele la telefon, mananca seminte si fac poze cu telefonul. E liniste. Ca in „Silent Night”.