Lună: aprilie 2010

de

Surprise me, WordPress!

Tocmai ma uitam pe Dasboard-ul wordpress-ului, si mi-a aparut un text care ma invita sa incerc noua optiune a wordpress-ului:  „Surprise me! (fun mode)”.

Habar nu am despre ce e vorba, am cautat pe Google dar nimeni nu zice ce face, singura informatie gasita este faptul ca avem de-a face cu o optiune „emotionanta” (asa au descris-o cei care au implementat-o si artistii grafici care au lucrat la ea), facuta sa te incurajeze sa dai mai des click pe butonul Publish. In traducere libera, este conceputa pentru a „celebra actul sacru de a publica un post”.

Este disponibila numai pe blogurile hostate pe wordpress.com, si acum incerc sa termin ce am de zis, ca da dau mai repede Publish. Bye!

Later edit: au trecut 10 minute si nicio surpriza inca. Imi spune si mie cineva despre ce e vorba?

de

The blue room

Ieri am simtit nevoia sa fac/facem ceva spontan, asa ca pe la 18.30 ne-am hotarat sa mergem la teatru. Nu prea aveam din ce alege, insa am renuntat la o piesa intr-un teatru clasic, pentru o piesa moderna, in podul restaurantului LaScena. Piesa a inceput la ora 20, si a durat 1 h si 30 min. S-a numit „The blue room„.

De la inceput, mi-a placut locatia: podul era micut, dar aranjat ca pentru o piesa. Bancile pe care am stat erau foarte aproape de „scena”, care nu era o scena propriu-zisa. Am stat foarte aproape de actori, si le-am putut vedea foarte bine expresiile fetelor.

Despre piesa, am cuvinte de lauda: doi tineri actori, Iulia Lumanare si Radu Micu au jucat cate 5 roluri de fiecare, de 2 ori. M-a impresionat ca au reusit sa tina minte atatea replici, si au intrat foarte bine in pielea personajelor.

Piesa a vrut sa scoata in evidenta un cerc vicios, care se invarte in jurul sexului, si in care „fiecare nas isi are nasul”. Fiecare personaj admira/iubea un alt personaj, si la randul lui era iubit/admirat de altul. Pe rand, s-au jucat 10 scene:

-prostituata – taximetristul
-taximetristul – studenta
-studenta – baiatul gazdei
-baiatul gazdei – sotia politicianului
-sotia politicianului – politicianul
-politicianul – eleva
-eleva – scriitorul celebru
-scriitorul – actrita
-actrita – admiratorul bogat
-admiratorul – prostituata.

Mi-a placut faptul ca piesa a avut un caracter circular, si cred ca abia pe la jumatate mi-am dat seama ce se intampla de fapt, si ca se va termina intr-o scena in care apare primul personaj, prostituata. Per total, a fost o seara interesanta, care cred ca se va mai repeta.

de

Sport la ASE

De ceva vreme ma tot gandesc ca ar fi mai bine sa fac mai multa miscare, nu numai pentru ca grasimea a inceput sa se depuna prin anumite locuri, ci si pentru ca „rotitele” creierului sa functioneze mai bine. Cred ca stiti ca activitatea fizica pune sangele in miscare, deci ajunge mai mult oxigen la creier si la celelalte tesuturi. In fine, lasand la o parte anatomia si biologia, am decis ca o data pe saptamana sa ma duc la sala de fitness, si de 2 ori sa ies la alergat.

Astazi am fost la sala de sport a ASE-ului, si vreau sa spun ca mi-e rusine ca sunt la Poli. Aveau aia acolo aparate ca intr-o sala profesionista, in care trebuie sa platesti ca sa ai acces la ele. Le-am incercat pe toate, iar acum ma incearca pe mine o febra musculara…

Din minunatia de sala, pot sa enumar asa: 4 benzi de alergat cardio, 2 steppere cardio, 2 biciclete cardio, 2 biciclete mai joase, 6 biciclete normale, 2 aparate diferite pentru fesieri, 3 pentru coapse, 1 pentru bicepsi, 2 pentru abdomen, si mai erau cateva dar nu imi mai amintesc… toate in stare perfecta de functionare, nu le lipsea nimic, nu era vopseaua cojita, erau manipulate de niste oameni civilizati. La noi in Poli nici macar bancile noi nu rezista mai mult de 1 saptamana…

V-am povestit cum era in sala de fitness, in care erau majoritatea fete. In sala alaturata erau mai mult aparate de forta, pe care le foloseau baietii. Plus ca vestiarele erau curate, aveau dusuri functionale, exact asa cum ar trebui sa fie intr-o tara normala, intr-o facultate normala.

Deci la altii se poate. Numai la Poli nu. La Poli nu sunt profesori pentru Facultatea de Automatica si Calculatoare, la Poli nu exista sport in orar, la Poli nu e nevoie sa facem miscare, ca doar nu stam toata ziua cocosati pe scaun, la calculator. Asa ca ma duc la ASE sa fac sport, si daca eram fata desteapta, m-as fi dus sa fac facultatea acolo, numai ca pentru unele lucruri e deja prea tarziu sa ma mai razgandesc.

Data viitoare poate fac si o poza. Oricum, respect ASE-ului!

de

Nu-ti place cu naşu’?

tren-pitesti-bucurestiMarţi seara, după Paşte, m-am întors în Bucureşti. Am luat trenul de la 21.15, care ajunge la 23.

Am ajuns la gară puţin mai devreme, mi-am luat bilet şi m-am urcat în tren. Deşi nu eram decât vreo 5 persoane care mergeam la Bucuresi la oră aceea, trenul avea 3 vagoane supraetajate.

Pleacă trenul. Vine controlorul. Scot biletul. Şi urmează conversaţia:

-Don’şoară, la ce v-aţi mai luat bilet pă timpu’ asta? (era noapte şi ploua) Ce, n-aţi mai mers cu naşu’?

-Mi-am luat bilet pentru că îmi iau întotdeauna bilet, şi am şi reducere de student.

-Da’ ce, nu va place cu naşu’?!

-?!!??!?

Tăcerea din partea mea a purtat rol de încheiere a conversaţiei.

Ceilalţi 2 care mai erau în vagon cu mine au „cotizat” la naş: 20 lei, şi le-a dat rest 5 lei înapoi, că ei nu aveau schimbat.

Apropiindu-ne de Bucureşti, toţi controlorii din tren au migrat către primul vagon, trecând încă o dată prin vagonul în care mă aflam şi eu. Acelaşi controlor, atât de ofticat că am dat banii pe bilet în loc să îi dau lui, se opreşte iar în dreptul meu şi îmi spune:

-Ce, don’şoară, n-aveţi încredere în controlor? Dă la Piteşti aţi urcat? Mai sunt fete tinere care vin cu naşu’ la Bucureşti, să ştiţi… [privire plină de subînţeles] De ce aţi mai dat banii pe bilet?

I-am răspuns că mi se pare normal să plătesc pentru un serviciu pe care îl folosesc, şi atunci a săltat din umeri a neînţelegere şi şi-a văzut de drumul lui.

Mie mi se pare inadmisibil aşa ceva… să îmi propună controlorul diverse târguiri… dar în ţara în care trăim nu ar trebui să ne mai mire nimic…