Saptamana trecuta am avut ocazia sa merg la Ateneu (multumesc, Diana!), unde s-au decernat premiile galei Business Hall of Fame, Romania.
Desi scrisesem cateva randuri in care am incercat sa descriu ce am vazut acolo, mai bine las imaginile sa vorbeasca de la sine. Totul este grandios la Ateneul Roman, si merita sa mergeti acolo macar o data in viata.
Impresii de la concert: über – mişto concert, melodii celebre, sunetul/vocea a fost impecabil/a, un solo de chitară cum n-am mai văzut în viaţa mea (15-20 de minute omul ăla aproape că şi-a dat sufletul pe scenă, cu chitara în mână), o mare de oameni care aplaudau şi cântau în acelaşi timp, atmosferă „electrica”, o locomotivă impresionantă pe scenă, jocuri de lumini, artificii, salve de tun, o femeie gonflabilă uriaşă, un clopot, ţiuit de urechi şi dureri în gât a doua zi…
Un concert extraordinar, cred că mă zgâriam pe ochi dacă nu mergeam… cel mai tare concert rock din România, după cum spune majoritatea participantilor.
Un filmulet si-o poza, ca mi-e tare somn… restul maine. I’m absolutely Thunderstruck!
Cismigiul este impodobit de sarbatori.
Acolo se afla poate cel mai frumos brad pe care l-am vazut pana acum in Bucuresti. 
In plus, scena cu renii imi aduce aminte de scrisorile lui Mos Craciun.
Scena cu nasterea lui Iisus Hristos este prezenta si ea, aducandu-ne aminte de adevarata semnificatie a Craciunului.
Pentru a va bucura de aranjamente, va recomand sa mergeti acolo dupa ora 23, cand comerciantii isi inchid buticurile care dau pe-afara de kitch-uri, mirosurile de mici si pastrama dispar, si la fel dispar si cocalarii care asculta manele la telefon, mananca seminte si fac poze cu telefonul. E liniste. Ca in „Silent Night”.
Am incercat de 3 ori sa scriu o introducere pentru acest post, dar tot sterg, pentru ca nu imi iese. Asa ca incerc fara introducere:
Vali a ales destinatia unui weekend in 2: Buzau, vulcanii noroiosi si imprejurimile. Asa ca sambata dimineata am plecat cu zambetul pe buze intr-acolo.
Odata ajunsi la Vulcani, peisajul s-a schimbat imediat: pamantul era arid si crapat, iar santurile aveau chiar si cativa metri 
adancime. Parca ne aflam pe Luna: vara vegetatie, forme de relief ciudate, dealuri si movile din care curgea noroi. Vulcanii nu sunt atat de numerosi, insa unii dintre ei sunt activi, dupa cum puteti vedea in imagini: eruptiile nu erau spectaculoase, insa erau ciudate. Bule imense apareau la suprafata vulcanilor, astfel incat aveam 
impresia ca cineva vrea sa iasa din noroiul acela miscator. Am cutreierat relieful selenar de la un capat la altul, pana cand aproape s-a lasat noaptea.
Am plecat apoi spre Hanul de Piatra (jud. Buzau, com. Magura, sat Ciuta – suna ca la Radio Romania Actualitati), unde am si innoptat, insa cu toate facilitatile erei moderne (wireless internet included).
Am fost rasfatata cu o cina romantica la lumina lumanarilor, cu muzica frumoasa, ce mi-a adus aminte de Craciun, si cu un vin bun care a facut ca discutiile sa curga.
Duminica am inceput-o cu micul dejun afara intr-un foisor, cu razele soarelui care ne incalzeau si ne mangaiau, si ne faceau ochii mici-mici de la atata lumina. Am plecat spre tabara de sculptura de la Magura, despre care am aflat ca a avut loc in anul 1972. Am coborat primul deal, ne-am minunat (drrraga cititorrrule) de ceea ce au vrut sa trrransmita arrrtistii, am admirat sculpturile, fiecare le-am asociat cu ce ne-a trecut prin minte: ciobanii din Miorita, concertul U2 360, The Wall – Pink Floyd, scaunul urias – videoclipul Depeche Mode – Enjoy the Silence etc. Apoi am observat ca mai 
este un deal si mai mare presarat cu sculpturi, pe cealalta parte a soselei. Am mers si intr-acolo, unde am descoperit ca artistii „se inspirau” unii de la altii, deoarece domina „motivul gaurii” – aproape toate sculpturile aveau una sau mai multe gauri in ele. Un caine dragut ne-a condus prin padure inapoi la masina, si de acolo am plecat spre Herghelia Cislau.
Dupa ce am gresit drumul, am urmat niste indicatii gresite, am intotat (la propriu) in noroi, si am derapat cu masina, am ajuns intr-un final si la Herghelia Cislau. Acolo, ingrijitorii au ras cu toata puterea lor de oameni sanatosi de la tara ce sunt, cand au aflat pe unde am venit, si cred ca le-am dat si un subiect de conversatie la tuica de seara. In fine, herghelia este imensa, si am inteles ca acolo se afla niste cai foarte valorosi. Sunt de rasa pursange Englezesc, iar exemplarele cele mai reusite se vand la licitatie pe bani multi. In grajd, 
am admirat adevarati campioni ai curselor de cai, apreciati pentru puterea, eleganta si frumusetea lor atat in tara, cat si in strainatate. Afara, pe pajiste, alergau manjii ce pareau salbatici (abia la varsta de 3 ani incepe dresajul): abia am pus mana pe unul dintre ei. La Herghelia Cislau am avut placerea de a calari pentru prima data. 
Domnul Nelu a pregatit o iapa blanda, ca pentru incepatori. Eu am fost prima in saua Lisandei, unde mi-a placut foarte tare. Dupa doua ture de tarc, deja voiam sa trec la avansati, insa am fost informata ca asta se face numai pe propria raspundere. A urmat si randul lui Vali, care a reusit sa se urce singur pe cal (eu nu am putut), si caruia i-am facut cateva poze gen 
Marlboro. 🙂 Am plecat fericiti, nu inainte de a-i asigura pe domnii de la herghelie ca vom reveni cu siguranta, ba chiar si cu cativa prieteni in plus.
Drumul ne-a purtat pe serpentine ametitoare pana la barajul Siriu, construit din pamant, pe raul Buzau. Apoi, inapoi in Bucuresti, prin Valenii de Munte, Ploiesti, si proaspatul pasaj de la Baneasa, unde am trecut ca un 
cutit cald prin unt: nu am asteptat deloc, la o ora la care de obicei erau cozi interminabile.
The end. Happy end.
Ce bine e acasa… Trebuie sa recunosc ca mi-a fost dor de orasul asta mic (si curat!). Si de ai mei.
Mama m-a intrebat astazi cand m-a vazut: daca nu aveam neaparata nevoie sa merg la dentist, mai veneam? Ei, bineinteles ca veneam, ca aveam nevoie de mancare 😆 .
Am tras o fuga pe seara si pana in Pitesti, si orasul mi s-a parut ca astepta linistit sarbatorile de iarna si zapada. Ghirlandele de beculete erau la locul lor, pe stalpi si prin centru, tot ce le mai trebuie este putina electricitate. M-am interesat si de programul la planetariu, caci de mult timp planuiesc sa merg acolo. Din pacate, nu este deschis decat de miercuri pana duminica. Ramane pe alta data.
Ce mi-a placut foarte tare (de multa vreme voiam sa scriu despre asta) este ca in Pitesti, de ceva vreme, s-a modernizat transportul in comun. Nu mai exista celebrele microbuze (erau celebre pentru ca erau vai-mama-lor de jerpelite, pentru ca incurcau mereu traficul si pentru ca nu taiau bilete), ci autobuze noi. Si o data cu autobuzele noi, au angajat si controlori multi. Astazi a fost pentru prima data cand mi s-a controlat biletul, pana acum doar auzisem vorbindu-se de ei, controlorii cei noi. Si se vorbea despre ei cu frica, oamenii le rosteau numele in soapta, parca vorbeau despre ciupacapra. Insa in viata mea nu am vazut atatia oameni care isi composteaza biletul la urcarea in autobuz. Era coada la compostat, si toti calatorii care urcau cautau hipnotizati un aparat de compostat biletele. Nu mai conteaza ca sunt copii, varstnici, tigani, sau orice alta categorie „marginalizata”: toti au prins frica de controlori. Am inteles ca nu iarta pe nimeni si nimic. Asa si trebuie! Se pare ca se poate plati pentru un serviciu, pentru un bun public. Este nevoie numai de putina educatie. Putin bici. Bravo primariei pentru asta!
Asadar, ma bucur sa fiu din nou acasa, desi maine voi avea o intrevedere cu doamna stomatolog. Si nu iesim la suc in oras. Apropo, cand te trimite sa iti faci o radiografie… e semn rau?
Ma duc acum sa vizionez ultimul episod Top Gear, cel cu Romania. Am vazut deja cateva minute, si pare interesant. Ma amuza faptul ca se mira atata de Dacia Sandero. Ma bucura faptul ca au prezentat intr-o lumina buna tara noastra, ca prea o ocarasc atatia! Noapte buna!
Filmuletul il vad de aici. Nu pot sa embeduiesc.
ps. titlul e o gluma veche cu ai mei.
Astăzi am asistat pentru prima dată la un meci de tenis live:
Alexandru Luncanu (RO) vs Marcel Granollers (ESP), care a fost câștigat de către spaniol, cu 6-2, 6-7, 6-1. (că tot am învățat cum se spune scorul).
Din experienta mea de mare tenismenă, pot să spun că jocul m-a dat cu bascheţii în sus! Loveau băieţii ăia cu rachetele săraca minge, de-i mergeau fulgii! Nu semăna deloc cu ce făceam eu cu racheta în mână…
Au fost câteva momente când Granollers, frustrat că Luncanu juca mingile aproape de fileu, a dat cu racheta de pământ, dorindu-şi de fapt ca vreo parte a Continuă lectura
Miercuri am vizionat la cinema Corso productia romaneasca „Politist, adjectiv„. Un film luuuuuung ca o zi de post.
Ideea a fost interesanta: un politist era impiedicat de propria constiinta sa aplice legea si sa bage la puscarie 3 ani si jumatate un pusti care fuma hasis, pentru ca ar fi vrut sa il prinda pe adevaratul vinovat, traficantul.
Insa filmul se vede ca nu a fost conceput pentru public, ci pentru critici. Abundenta de cadre luuuungi a caror semnificatie o desopereai in primele secunde a facut ca filmul sa scada din valoare in fata celor prezenti in sala, pentru ca toti asteptau sa vada ce se mai intampla mai departe. Timp de aproape 2 ore s-a cascat pe rupte in sala.
Pacat totusi ca si in acest film a fost prezentata o Romanie gri, ignoranta si ironizata datorita prezentei personajelor in uniforma.
Nadia, Hagi şi Năstase promovează imaginea României pe CNN şi EuroSport.
Trecand peste anumite aspecte negative, eu stiu ca avem o tara frumoasa.
Vouă ce vă place la România?
„Peace”, cel mai nou videoclip Depeche Mode, a fost filmat in Romania saptamana trecuta. Lansarea oficiala va avea loc la Londra, pe 15 iunie.
Actrita se numeste Maria Dinulescu, si are 28 de ani.
„Peace” este cel de-al doilea extras pe single de pe albumul “Sounds of the Universe” al celor de la Depeche Mode.
Enjoy!
Ps. Am incercat cu embed-ul, da’ nu merge!
Pentru cine nu stia, canotajul a adus Romaniei peste 200 de medalii. Insa in tara noastra nu exista nicio pista omologata. Printre pistele unde se fac antrenamente, se numara Snagov, Bascov, Orsova.
Sa va vorbesc acum de Bascov. Nu pentru ca acolo este localitatea unde am domiciliul, ci pentru ca raul Arges si-a trasat canale si ramuri ce sunt folosite de catre sportivii de la canotaj si kaiac-canoe pentru antrenamente si uneori chiar si pentru competitii. Locurile sunt de o frumusete deosebita, merge sa stai si la un gratar sau cu cortul, conditia fiind bunul simt de a nu lasa gunoaie in urma. In unele locuri, canalele si vegetatia te fac sa crezi ca te afli in delta. Insa „delta” Bascovului este plina de gunoaie si pet-uri. Acestea fie sunt ramase de la gratarangii fara bun simt, fie sunt aduse de apa, care le transporta din locurile unde sunt aruncate (de oameni la fel, fara bun simt) si se strang pe malurile insulitelor, de unde nu le mai ia nimeni, nicicand.
Am incercat 2 zile inainte de Paste, pe 16 si 17 aprilie, alaturi de Clubul de drumetie montana „Romania Pitoreasca” sa facem o ecologizare a malurilor si insulelor de pe raul Arges. Desi nu ne-am strans in efective foarte mari (am fost in jur de 10-12 persoane in fiecare zi), am reusit cu cele 4 barci imprumutate sa strangem 3 remorci de tractor pline cu pet-uri si alte resturi scoase de prin malurile insulei.
Operatiunea „Insula Pastelui”, ca sa il citez pe unul din organizatori, s-a desfasurat conform standardelor, cu barci, veste de salvare, manusi, cangi, saci, tractor de evacuare a gunoaielor etc. Am primit ajutor din partea AJVPS „Vanatorul si Pescarul” si de la Apele Romane.
Tabara de baza s-a localizat intr-un luminis, cazarea a fost la cort (cu conditiile de rigoare: izopren, sac de dormit), masa pe patura (mancare gatita in tuci, si alte bunatati), seara „program artistic” sub cerul liber, cantece la chitara si povesti de adormit copiii.
Pentru mine a fost o experienta deosebita, o fapta buna, si m-am si distrat. Va invit pe aceasta cale sa participati si la partea a 2-a, caci nu am reusit sa ecologizam nici macar jumatate din locul acesta, si e pacat, caci avem o tara asa de frumoasa. Mai multe poze gasiti aici.
De la sor-mea citire….
” De dimineata mancam si eu linistita si ascultam radio, cand vin stirile. Pana sa plec de la masa, aflu ca… preotii vor avea salarii mai mari cu nu stiu cat la suta.
Intrebarea mea este urmatoarea. Cat costa o nunta? Cat costa o inmormantare? cat costa un botez? Iisus a zis cumva (si nu stiam noi, nu a fost notat in Biblie) “Bai, deci, eu zic ca pt o inmormantare, sub 5 milioane sa nu acceptati.” Aceste servicii nu ar trebui platite daca ei au salariu. Budistii din ce traiesc?? Cica Patriarhul Bisericii Ortodoxe va avea un salariu lunar de 8.357 de lei, iar arhiepiscopi majori şi mitropoliţii Bisericii Romano-Catolice de peste 7.500 lei. Vi se pare normal?? Ce servicii ne aduc ei noua, cand fara 10 milioane (1000 RON) nu te mai cununa in biserica. Faceti un calcul cati oameni mor, cati copii se nasc, si cati tineri se casatoresc intr-o luna, si pe urma adunati pomenile si donatiile si acatistele (pe care nu le citeste daca au sub 5 lei in ele). La aceasta suma mai puneti si salariul lunar oferit de stat. Vi se pare ca merita? De ce pana si oamenii batrani spun ca nu merita? Nu vi se pare un semnal de alarma? Se intampla ceva. nu ar trebui sa ascultati poporul?
I-ati vazut vreodata pe preoti ca fac greva? NU? Pai de ce?
-Fiindca nu au nevoie de greva ei, nici de salarii. Salariu asta e o musca fata de toate veniturile (nelegitime ca sa fie treaba inteleasa pentru ca multi dintre ei nu taie nici o chitanta pt donatii. Pentru cei care fac chestia asta legitim, adica taie chitante si nebunii, nu am nimic sa le spun.) pe care le au.
Nu mai stiu exact cine a dat interviul de la radio, insa spunea ca “Preotul nu este numai o calauza, este si un invatator etc”. Este si instalator? si omu’ de la gaze? si omu’ de la curent? ca dupa salariu ala AR TREBUI SA FIE. Daca preotul e si invatator, de ce mai avem invatatori si profesori? Din cate vad, noi nu ne indreptam spe evolutie, ci spre epoca de mamaliga.
Se spunea ceva si de parohiile sarace (salariile lor se coreleaza cu ale profesorilor). Ca intr-o astfel de situatie, salariul va fi 80% din cel al unui profesor cu nu stiu ce nivel de studii. Cum se hotaraste ca o parohie e saraca? Cine hotaraste asta?
Baiii, nu va mai ajung casele si masinile? In autobuz am vazut un calugar care avea un HTC de la vodafone. NU AU BANI saraciiiii! aoleu hai sa le luam LCD-uri si plasme ca sunt saraci si ei.
Ok. Sa spunem ca se maresc salariile preotilor. Se maresc pensiile. Cum se mai tine cont de inflatie?? Sau Romania e tara unse totul este posibil. Pfoaaa America? America e fas pe langa noi mah. La noi se pot mari toate (pana si …).
Tin cont de traditii si alte chestii, nu ma duc la biserica pentru ca pur si simplu cand m-am dus, am descoperit ca totul e DOAR o afacere.
In concluzie sunt FOARTE suparata.”
si comentariu:
„Buna,
Am citit vadit intrigata comentariul tau. Curioasa (sa aflu care este atitudinea ta fata de subiectul in cauza) si incercand sa prind argumentarea.
Trebuie sa afirm, dintru-nceput, ca opinia mea e alta decat a ta… nu doresc sa intru intr-o polemica, pe marginea acestui subiect, ci numai sa iti mentionez in treacat ca privesti problema doar dintr-un unghi…si uneori generalizezi putin nejustificat… 
Poate daca ai cunoaste salariile actuale ale preotilor, tonul ar fi mai temperat….poate nici nu mai postai comentariul…
Ma intreb de ce nu iei in calcul varianta ca preotii nu fac greve pe motivul ca “haina” lor implica o alta atitudine decat aceea de a marsalui pe strazi, purtand lozinci de gat…
De ce nu esti indignata de grevele profesorilor, de pilda? Si ei fac mediatii (ca o comparatie cu “veniturile” neimpozitate ale preotilor) si, prin urmare, hai sa ne intrebam: ce mai vor si astia? Nu ne jupoaie destul cu mediatiile?
Vorbesti de serviciile pe care preotii (nu) le aduc. Cui nu le aduc? Noua, societatii? Eu as afirma exact contrariul. Intr-o lume in care tot mai multi dintre noi gasesc violenta ca forma normala de exprimare, obscenul ca firesc, drogurile ca singura adevarata fericire, preotii (fireste, nu singura categorie care face acest lucru) sfatuiesc, propovaduiesc daca vrei, metode pasnice de vietuire si exprimare.
Referitor la calugarul din autobuz…ai tu certitudinea ca l-a cumparat el??? L-ai vazut tu cand achizitiona HTC-ul? Putea la fel de bine sa il fi primit cadou. Asta apropos de unghiul din care privesti lucrurile…si de faptul ca noi, oamenii, ridicam asa usor piatra sa lovim pe celalalt, fara macar sa fi cercetat pe de-a-ntregul problema…
La salariul acela ar trebui sa fie si instalator, si etc, si etc, spui tu. Dar in afara de salariul Patriarhului (care e unul in Romania) si al unui arhiepiscop, nu mai dai niciun “scor”. Apropos, cred ca e vorba de salriu brut; dupa impozitare ramane mult mai putin. Revin deci…salariul unui preot obisnuit care va fi? Mentionezi ceva de parohiile sarace, 80% din salariul unui prof…asta ar insemna nu mai mult de 600-700 Ron (banuiesc). E mult??? Mie mi se pare ridicol de putin…pentru orice job, nu numai pentru ei.
E trist ca in biserica vezi doar o afacere…sunt sigura ca ai privit lucrurile de undeva din pridvor…sau poate din fata bisercii…sau poate chiar de pe trotoarul de vis-a-vis… daca ai intra, ai vedea ca lucrurile stau altfel.
Iti doresc un Paste luminos, linistit si senin”
Ma intreb: in ce biserica ai fost tu? ca sa stiu sa ma duc si eu…
Originalul il gasiti la http://dilayllah.wordpress.com/2009/04/15/salariile-preotilor/
Alina's Blog 